Tarta Împreună, de-adevăratelea
Prima Tartă Împreună s-a copt la noi în casă acum 2 ani de Paște, la puțin timp după ce a început pandemia și ne-am dat seama că n-o să putem sta cu părinții noștri la masă. Am vrut să fim împreună totuși, cumva, și am fost – prin apel video, ca probabil mulți oameni în perioada cu pricina.
Pentru că știm cu toții și cât de important e desertul pentru Mihai (întâiul nesălbatic al reședinței), ideea care ne-a venit în tristețea de atunci a momentului a fost să facem o tartă – și noi, și părinții, în același timp, aceeași tartă. În ideea că, dacă avem același desert de Paște pe masă, și ne bucurăm de el împreună, chiar așa la distanță cum suntem, rămânem împreună.
A funcționat atât de bine că mă emoționez și acum când mă gândesc. Am făcut pregătirile ca pentru o masă festivă cu invitați, cu ales față de masă de primăvară, cu pregătit decor… Mihai a gătit 3 feluri de mâncare festive, am scos farfuriile și tacâmurile “bune”. A fost o bucată de normalitate într-o perioadă care numai normală n-a fost.
Deși ne-am bucurat de moment, așteptam cu nerăbdare ca anul următor, în 2021, să-l petrecem altfel: împreună de-adevăratelea la masă, cu părinții mei și părinții lui la noi acasă, împârțind aceeași tartă, făcută de data asta doar de Mihai (pe care deja-l vedeam contrazicându-se cu mama lui în bucătărie pe cea mai bună variantă de lucrat cu aluatul sau mixat la cremă). Nu ne-a ieșit pentru că pandemia n-a trecut, starea de urgență devenise stare de alertă, încă nu am fi fost în siguranță toți la grămadă.
Inițial am zis că nu mai facem nici masă festivă, nici apel video… cumva trecuse entuziasmul improvizației, pentru că speram ca după un an să nu mai fie nevoie de el.
Dar apoi ne-a venit altă idee.
Ne-am dat seama că, deși în 2020 Mihai, mama lui și mama mea pregătiseră în același timp tarta (el la București, mama mea la Munchen, mama lui la Petroșani), nu aveam nicio documentare video a procesului și, practic, nicio amintire că au gătit împreună. Am rezolvat în 2021, când i-am așezat laolaltă. Ei trei au pregătit din nou concomitent Tarta Împreună, iar tatăl meu și sora lui Mihai au filmat tot procesul. L-am filmat și eu pe Mihai în paralel, iar la final i-am pus împreună în filmulețul ăsta, care-i acum printre cele mai dragi. Am fost iar împreună și ne-am și simțit bine pe parcurs, pentru că am făcut iar un lucru frumos împreună, de la distanță.
Anul ăsta însă, în 2022, a fost cel mai bine. Pentru că chiar am putut fi împreună la masă. Am făcut o singură tartă, am avut casa plină de părinți și ne-am bucurat că am ajuns până aici sănătoși.
Alături de noi la masă, și în 2020, și în 2021, și în 2022 a fost Dr. Oetker.
Cu mixul lor pentru blat de tartă au pregătit în fiecare an toți trei tarta asta care a devenit atât de importantă pentru noi. Și care probabil n-o să mai lipsească niciodată din Paștele nostru și al părinților noștri, oriunde ne-am afla. Parcă ne și văd bunici bătrânei și pe Mihai cu părul alb… pe el punând tarta în farfurii și pe mine povestind nepoților pentru a cinșpea oară cum, în vremea pandemiei, când stăteam doar în casă, am mâncat tarta asta toți, și am pregătit masa cum pregătit-o, și a fost bine-bine când era atât de rău.
P.S. Apropo, Mihai bătrân cred că o să arate fix ca domnul ăsta lângă care l-am fotografiat în Berlin acum 9 ani.
